Nihil sine Deo: autoguvernare sau autosuficiență?

Publicat de
|

Autor: Conf. univ. dr. Marieta AVRAM

Am crezut și cred în autoguvernarea profesiilor liberale, în capacitatea de a găsi soluții inovatoare și constructive și mai ales în exercitarea cu înțelepciune a puterii pe care ceilalți ți-o încredințează. Am crezut și cred în libertatea de asociere, care înseamnă atât dreptul de a face parte dintr-o asociație ale cărei valori le împărtășești, cât și dreptul de a nu fi obligat să faci parte dintr-o anumită asociație.

Dacă nu ar fi fost publicată, pe data de 30 martie 2015, ”Motivarea organizării teritoriale a corpului profesional al mediatorilor în asociații profesionale, în condițiile art. 17 alin. (1) coroborat cu art. 24 din Legea nr. 192/2006”, aș fi gândit poate în continuare că Hotărârea nr. O/4/25.03.2015 a Consiliului de Mediere, publicată pe site-ul acestuia, prin care se înființează intempestiv structuri teritoriale obligatorii, ca ”asociații fără personalitate juridică”, cu buget din bugetul consiliului și cu drept de reprezentare pe lângă instanțele judecătorești, la nivel de județ și de curți de apel, este doar o stângăcie, o idee încă necoaptă, că erorile sunt remediabile și că autoguvernarea bazată pe consultarea democratică a mediatorilor și pe respectarea legii își va croi drum.

Această ”motivare” îmi arată însă că Hotătârea nr. O/4/25.03.2015 nu a fost luată pe baza unei fundamentări serioase, ci motivarea a venit ulterior.

Comentariile mele vor fi succinte și exclusiv din perspectivă juridică, pentru că, din păcate, această așa-zisă ”motivare” nu este în realitate o motivare, ci o tentativă de justificare ideologică a unui abuz de putere din partea noului Consiliu de Mediere, îmbrăcat într-o haină juridică nepotrivită, care, în final, reamintind jurisprudența constantă a Curții Constituționale, și-ar dori să semene cu robele judecătorilor.

În primul rând, ni se explică faptul că Hotărârea privind organizarea teritorială a corpului profesional al mediatorilor are la bază prevederile art. 17 alin. 1 și ale ale art. 24 din Legea nr. 192/2006 și, fiind necesară coroborarea lor, ar fi rezultat această hotărâre.

Niciunul dintre cele două texte nu se referă însă la organizarea teritorială a corpului profesional al mediatorilor și nici măcar nu induce o asemenea idee.

Astfel, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că ”În vederea organizării activităţii de mediere se înfiinţează Consiliul de Mediere, organism autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.” Consiliul de Mediere nu este, așadar, înființat în vederea organizării activității de mediere, așa cum se susține în ”motivare”, pentru a se acredita idea că ar putea să ia orice hotărâre dorește pentru a organiza corpul profesional. O asemenea interpretare este contrară textului invocat și îi denaturează înțelesul. Dimpotrivă. Sensul textului este acela că legiuitorul, pentru a organiza activitatea de mediere, a înființat prin lege Consiliul de Mediere. Deci, Consiliul de Mediere este singura structură prevăzută de lege pentru organizarea activității de mediere, iar alte structuri obligatorii, fie teritoriale, fie naționale, nu mai există în Legea nr. 192/2006. Că este așa, rezultă și din prevederile art. 20 din Legea nr. 192/2006, care enumeră atribuțiile principale ale Consiliului de Mediere, iar printre acestea nu se regăsește ”organizarea profesiei”. Și este firesc să fie așa, pentru că, fiind o profesie reglementată prin lege, nu Consiliul de Mediere este acela care ”organizează profesia de mediator” sau activitatea de mediere, ci doar legea adoptată de Parlament.

Prin urmare, Consiliul de Mediere nu are nicio competență în ceea ce privește organizarea profesiei de mediator și a activității de mediere, ci el poate doar să organizeze propria lui activitate, în limitele legii și structurilor prevăzute de lege (Comisia permanentă, Secretariatul tehnic). Comisiile consultative, deși nu sunt prevăzute de lege, pot fi constituite, pentru că ele nu sunt structuri ale profesiei, ci, după cum denumirea lor indică, au doar un rol consultativ, adică de a sprijini îndeplinirea atribuțiilor de către Consiliul de Mediere, care este singurul organism de interes public care exprimă organizarea profesiei în sensul art. 17 alin. (1) din Lege.

De asemenea, art. 24 din Legea nr. 192/2006 prevede că mediatorii ”se constituie în asociații profesionale locale și naționale”. Este surprinzătoare noua interpretare pe care „motivarea” o conferă acestui text. Dacă până în prezent cu toții înțelegeam prin acest text că are în vedere asociațiile profesionale constituite în temeiul OG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, intempestiv ni se propune o altă lectură a textului, respectiv aceea de asociații teritoriale fără personalitate juridică, la nivel județean, din care fac parte toți mediatorii din județul respectiv.

Or, nu se poate ca același text să primească un înțeles timp de ani de zile, pentru ca, dintr-o dată, tot sensul lui să fie întors pe dos. Cu toții am citit și am înțeles întotdeauna acest text ca referindu-se la asociațiile cu personalitate juridică constituite în condițiile OG nr. 26/2000. L-am citit greșit până acum? Eu cred că nu. Întrucât Legea nr. 192/2006 nu cuprinde nicio dispoziție specială privind înființarea acestor asociații profesionale, organizarea și funcționarea lor, regimul lor de drept privat sau de interes public, într-o gândire juridică normală, înseamnă că se aplică dreptul comun, adică legea cadru, adică chiar OG nr. 26/2000. Mai mult decât atât, art. 24 prevede că asociațiile profesionale au ca scop reprezentarea intereselor profesionale ale mediatorilor și protejarea statutului lor, deci cu siguranță nu sunt structuri profesionale de interes public.

A exclude acum din sfera de aplicare a acestui text asociațiile profesionale deja constituite în temeiul OG nr. 26/2000 și a vedea în conținutul lui asociații fără personalitate juridică înființate de Consiliul de Mediere la nivelul județean sau al Curților de Apel, ca structuri obligatorii ale profesiei, constituie o evidentă și flagrantă denaturare atât a literei, cât și a spiritului legii.

Dacă este sau nu bună această organizare profesională, dacă ea mai corespunde astăzi nevoilor reale ale unui corp profesional foarte mare, cu peste 6.700 de mediatori, este o altă dezbatere, care în mod cert merită făcută în mod serios.

Toate considerațiile expuse în continuare în ”motivare” sunt în principiu corecte, dar pentru alte profesii, precum cea de avocat sau cea de notar care au în legile proprii structuri de organizare teritorială de tipul barourilor sau al camerelor, cu personalitate juridică, din care fac parte toți cei care exercită profesia respectivă la nivelul teritorial. Aceasta înseamnă că, de exemplu, dacă ești avocat, atunci de drept, fără nicio altă formalitate, faci parte din baroul în a cărui circumscripție teritorială ai sediul. Structura profesională există nu prin voința indivizilor care exercită profesia, ca reflex al dreptului lor la liberă asociere, ci prin voința legii.

Or, aceasta este și eroarea fundamentală din ”motivare”. Consiliul de Mediere nu poate el să înființeze asemenea structuri profesionale din care mediatorii să facă parte de drept, ci ele pot fi înființate numai prin lege. Deci, discuția este „de lege ferenda”.

De ce? Pentru că a condiționa exercitarea profesiei de apartenența la o structură profesională constituie o limitare a capacității persoanei, adică a drepturilor și libertăților ei, în schimbul unor obligații necesare ținând seama de interesul public al profesiei. Dar, ceea ce autorii ”motivării” au pierdut din vedere este că asemenea condiționări nu pot fi impuse prin voința indivizilor, ci numai prin lege, pentru că nimeni nu poate fi îngrădit sau lipsit în capacitatea sa de a-și exercita drepturile decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

De aceea, atunci când se reglementează organizarea unei profesii, numai prin lege pot fi instituite structurile obligatorii ale profesiei respective, stabilindu-se forurile de conducere, organizarea și funcționarea lor, competențele, bugetul, relațiile cu celelalte structuri etc.

La acest argument ce ține de interdicția de a institui condiționări sau limitări ale capacității de a exercita o profesie altfel decât prin lege aș mai adăuga unul tot atât de însemnat: atunci când se reglementează un serviciu de interes public, cum este medierea, tocmai pentru a asigura buna funcționare a acestuia și a preveni distorsiunile, respectiv abaterea de la interesul public prin interese private sau egoiste, este necesar ca aspectele legate de organizarea profesiei să fie prevăzute prin lege. Prin urmare, art. 4 alin. (1) din Lege, potrivit căruia ”Medierea reprezintă o activitate de interes public” și art. 17 alin. (1) potrivit căruia ”Consiliul de Mediere este un organism de interes public”, nici de departe nu ”motivează” noua hotărâre a Consiliului de Mediere. Dimpotrivă: ceea ce ține de interesul public, iar nu de interesul privat, trebuie să fie și poate să fie reglementat doar prin lege. Mai mult, nu este permis ca organizarea unei profesii care este de interes public să țină exclusiv de modul în care la un moment dat 9 oameni din Consiliul de Mediere gândesc sau înțeleg nevoile reale de organizare și de funcționare ale unei profesii. Pentru a preveni atât abuzurile, cât și capriciile, pentru a evita disensiunile și contestările și mai ales pentru a nu genera instabilitate la nivelul unui întreg corp profesional care are de îndeplinit un serviciu de interes public, legea nu îngăduie ca organizarea și funcționarea unui corp profesional să depindă exclusiv de voința celor care îl guvernează la un moment dat și care este variabilă.

Prin urmare, Consiliul de Mediere nu poate să înființeze structuri profesionale sau ”asociații profesionale” din care mediatorii să facă parte de drept, asemenea barourilor sau camerelor notarilor sau altor asemenea structuri similare ale unor profesii.

Nu sunt ipocrită. Eu însămi în articolul ”Despre autoguvernare în Republica Mediatorilor” am vorbit despre reprezentanți ai mediatorilor la nivel de județ, care, la rândul lor, să formeze o comisie consultativă și să apropie Consiliul de Mediere de corpul profesional al mediatorilor, să faciliteze consultarea și implicarea mediatorilor în luarea deciziilor, cu buna cunoaștere a problemelor și dificultăților la nivel teritorial, fără a exclude însă rolul asociațiilor profesionale, din respect pentru toți cei care se regăsesc încă în valorile unei asociații profesionale la care aderă în mod liber. Dar, am precizat, ori de câte ori am avut prilejul, că nu poate fi vorba de structuri profesionale, că nu pot fi înlocuite deocamdată asociațiile profesionale prevăzute de art. 24 din Legea nr. 192/2006 (pentru că ele sunt singurele care există și sunt prevăzute de lege!), chiar dacă și acest text are iz de neconstituționalitate. O comisie consultativă, pe lângă Consiliul de Mediere, formată din reprezentanți ai mediatorilor desemnați la nivel județean poate constitui o etapă necesară, tranzitorie, de autoguvernare, bazată pe principii democratice, până la eventuala reglementare prin lege a unor structuri teritoriale ale corpului profesional.

Autoguvernarea nu se confundă cu autosuficiența, ci se realizează în limitele și cu respectarea legii, care este în toate, așa cum ”nihil sine Deo”…

Conf. univ. dr. Marieta AVRAM
Mediator, preşedintă a Colegiului Mediatorilor
Senior Partner STOICA & Asociații

* Articol preluat de aici: http://www.juridice.ro/368508/nihil-sine-deo-autoguvernare-sau-autosuficienta.html

Adauga un comentariu


Despre noi

Asociatia profesionala Colegiul Mediatorilor a luat fiinta in anul 2009, ca urmare a initiativei a noua mediatori autorizati, interesati sa se asocieze pentru a-si reprezenta mai bine interesele la nivel profesional mai mult…

Marca si operator de date

Marca: M 2012 00806

Infiintare si cont bancar

Asociatia profesională COLEGIUL MEDIATORILOR, cu sediul în Bucuresti, str. Stănileşti, nr. 4-6, sector 1, înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor cu nr. 153/12.01.2010, cod de înregistrare fiscala nr. 26470839.

Hotarare judecatoreasca pronuntata in 14.12.2009 in dosar nr. 43442/299/2009

IBAN: RO58 BTRL 0480 1205 R876 63XX, Banca Transilvania, Agenţia 1 Mai.

 

Colegiul Mediatorilor © 2017  Toate drepturile rezervate. Termeni de utlizare