Interviu cu Anca Ciucă, mediator şi membru al Consiliului de Mediere

Publicat de
|

conferinta-madrid“Deşi obligaţia de informare prealabilă a fost declarată neconstituţională în România, suntem încă un model de bună practică”

 

 

  1. La începutul lunii iulie 2014 a avut loc, la Madrid, prima ediţie a World Mediation Summit, conferinţă la care aţi participat în calitate de membru al Consiliului de mediere, unul dintre sponsorii evenimentului, de altfel. Cum au descurs cele 4 zile din perspectiva dumneavoastră?

World Mediation Summit este un proiect iniţiat de câteva organizaţii dedicate medierii, cu sedii în principal în Germania şi Marea Britanie. La nivel local, gazda evenimentului este Universitatea Politehnică din Madrid, o unitate de învăţământ prestigioasă, una din cele mai mari universităţi din Europa, cu o istorie impresionantă, ce datează din 1802.

Anul acesta a avut loc prima ediţie a Summitului, urmând ca în 2015 să fie organizată o nouă ediţie. Iniţiatorii speră să poată, pe viitor, să organizeze anual acest eveniment international, dar materializarea acestei intenţii depinde foarte mult şi de resursele ce vor putea fi identificate.

Participanţii la Summit au sosit anul acesta din Europa, America de Nord, America Latina, Asia şi Australia. A fost un prilej de a ne cunoaşte, de a afla cum se dezvoltă această nobilă profesie de mediator în diferite zone ale globului şi de a găsi totodată modalităţi de colaborare şi de sprijin reciproc în promovarea medierii. În final am constatat cu toţii că timpul a fost prea scurt pentru a acoperi toate experienţele demne de a fi prezentate.

Faptul că Summitul s-a desfăşurat în Madrid a fost o provocare suplimentară, pentru că este un oraş plin de istorie, de muzee, dar şi de muzică, voie bună şi turişti din toată lumea. După terminarea programului zilnic al conferinţei la 18:30, toţi participanţii erau atraşi de centrul oraşului ca de un magnet. Am întâlnit şi foarte mulţi români care lucrează în Madrid şi care sunt foarte apreciaţi pentru seriozitate, responsabilitate şi creativitate la locurile lor de muncă. Spaniolii (atât cei pe care i-am întâlnit la conferinţă, cât şi cei pe care i-am întâlnit în plimbările prin oraş) vorbesc foarte rar o limbă străină, deşi turismul este principala activitate economică a Spaniei. Puşi în încurcătură că nu vorbesc engleză sau franceză, deveneau însă foarte relaxaţi când le spuneam că suntem români pentru că “voi românii înţelegeţi cu uşurinţă limba spaniolă”. Discuţiile noastre individuale cu mediatorii spanioli prezenţi la conferinţă s-au derulat cu ajutorul unui translator, care traducea numai ceea ce spuneam noi în română, nu şi ceea ce ni se spunea în spaniolă. Am simţit că modul acesta de a conduce discuţiile ne-a apropiat foarte mult şi cred că planurile de viitor conturate în aceste zile cu colegii mediatori din Spania se vor şi concretiza în viitorul apropiat.

Deschidere şi interes pentru mediatorii din România şi pentru Consiliul de Mediere şi-au manifestat şi mediatorii din Grecia, Italia, Marea Britanie şi Statele Unite. În aprilie 2015 va fi organizată în România următoarea conferinţă Mediators’ Beyond Boarders, eveniment ce va reuni mediatori de pe toate continentele şi pentru organizarea căruia la Madrid anul acesta s-au pus bazele parteneriatului cu Consiliul de Mediere.

 

 

  1. Care au fost temele principale tratate? Ce probleme au fost ridicate?

Cum este susţinută medierea din punct de vedere legislativ în diferite state ale Uniunii Europene şi nu numai, a fost una din temele centrale ale conferinţei. Au fost prezentate progresele înregistrate în această direcţie de Grecia, Italia şi Spania, dar şi regresul înregistrat de România prin declararea ca neconstituţională a procedurii prealabile de informare asupra avantajelor medierii. Am aflat cu acest prilej că şi în alte ţări, precum Insulele Caraibe, s-au facut progrese în utilizarea medierii, în principal prin întărirea rolului judecătorului de a trimite părţile la mediere, cu instituirea de sancţiuni pentru partea care refuză medierea.

O altă temă de interes a fost On-line Dispute Resolution, adică medierea on-line. Au fost prezentate inclusiv simulări ale unei medieri on-line şi ale unor programe soft dedicate desfăşurării medierii prin utilizarea Internet-ului. Medierea ţine pasul cu dezvoltarea tehnologică globală, iar conferinţa de la Madrid a demonstrat din plin acest lucru.

  1. Ce rol a jucat Consiliul de Mediere la această conferinţă?

Consiliul de Mediere a identificat în noiembrie 2013 oportunitatea de a aduce în prim plan european, dar şi mondial, mediatorii din România şi a sprijinit organizarea şi desfăşurarea Summitului în calitate de Sponsor. Astfel, sigla, denumirea şi adresa web a Consiliului de Mediere au fost incluse pe toate materialele promoţionale ale evenimentului, agenda a inclus trei vorbitori dintre membrii Consiliului -Zeno Şuştac, Ioana Marin şi Anca Ciucă, iar deschiderea oficială a fost făcută şi în numele acestuia, printr-o luare de cuvânt a colegului meu Zeno Şuştac, vicepreşedinte al Consiliului de Mediere. În felul acesta au fost aduse în prim plan, la nivel mondial, activitatea Consiliului şi a mediatorilor din România.

  1. Dumneavoastră aţi fost unul dintre speakeri, alături de Zeno Şustac, vicepreşedintele CdM. Ce reacţii au fost, din partea ascultătorilor, privind subiectul tratat?

Împreună cu Zeno Şuştac am ales să prezentăm activitatea desfăşurată de Consiliul de Mediere pentru a face posibilă medierea transfrontalieră pentru mediatorii din România. Zeno a făcut o trecere în revistă a proiectului iniţiat şi derulat de Ministerul Justiţiei în parteneriat cu Consiliul de Mediere în perioada 2010 – 2012 şi în urma căruia a fost publicat un Ghid de bune practici la realizarea căruia au contribuit experţi din România,  Olanda şi Germania. El a detaliat prezentarea cadrului legal la nivel european care susţine medierea şi a insistat asupra domeniilor de aplicare a medierii avute în vedere în principal de acest cadru normativ. Prezentarea a fost foarte bine primită, oferind o perspectivă pentru următoarele prezentări din ţări din interiorul Uniunii Europene.

Prezentarea mea s-a axat mai mult pe modul în care Consiliul a dezvoltat cadrul de reglementare al profesiei pentru a asigura respectarea principiilor fundamentale ale medierii, fără a îngrădi o diversitate a practicii prin metode şi tactici adaptate situaţiilor care se prezintă la mediere.

Am amintit totodată şi de încercarea de a educa publicul larg cu privire la mediere şi avantajele acesteia prin introducerea în 2012 a obligaţiei reclamantului de a se informa înainte de introducerea unei cereri în instanţă. Atunci când am anunţat că obligaţia de a se informa cu privire la mediere a fost declarată neconstituţională în urmă cu cateva zile, dezamagirea participanţilor a fost foarte mare.

Am fost intrebaţi dacă medierea beneficiează de sprijinul Guvernului Romaniei. Răspunsul meu a fost categoric NU. Medierea nu este sprijinită în România printr-o politică publică clară şi coerentă. Beneficiează doar de un sprijin la nivel individual al unor parlamentari sau miniştrii, dar nu există un sprijin printr-o declaraţie de politică publică guvernamentală.

  1. Ce diferenţe există, în prezent, între cadrul de desfăşurare a medierii în România şi cel din ţările în care medierea are o istorie ceva mai extinsă, precum Italia, Franţa, Statele Unite, Anglia? Putem deveni un model de urmat, la rândul nostru?

Diferenţele sunt foarte mari între cadrul de desfăşurare a medierii în Statele Unite şi Marea Britanie, pe de o parte, şi ţări precum Franţa, Italia, Grecia sau România, pe de altă parte. Ţin în primul rând de anii de experienţă acumulaţi în utilizarea medierii înainte de introducerea în relaţia cu instanţele, şi nu numai.

Dacă în Statele Unite şi Marea Britanie există o experienţă acumulată în peste 20 de ani de utilizare a medierii în afara instanţelor şi apoi în relaţia cu instantele, în ţări precum Italia, România sau Grecia medierea este un concept încă nou, care a fost reglementat înainte să acumuleze o experienţă solidă în cauze nu neapărat în relaţie cu o acţiune în instanţă. Un numitor comun este acela că în aceste din urmă ţări medierea a fost şi încă este percepută ca o profesie concurenţială pentru avocaţi şi consilieri juridici.

Ca exemplu, prima formă a legii medierii (2011) în Grecia, acceptă ca mediatori doar avocaţii, iar ulterior (2013), la presiunile Comisiei Europene, a fost modificată pentru a permite accesul în profesia de mediator şi altor tipuri de specialişti, din alte domenii de activitate decât cel juridic.

În Italia, presiunea avocaţilor a condus la suspendarea legislaţiei privind medierea în 2012, iar ulterior (2013), legea a fost reformulată astfel încât avocaţii să aibă un avantaj la intrarea în profesie. Astfel, în forma nouă a legii, în Italia avocaţii au nevoie de doar 15 ore de formare pentru a deveni mediatori, faţă de cei care provin din alte domenii şi care trebuie să se pregătească minim 54 de ore. Mai mult, este acceptată o compensare a pregătirii avocaţilor prin reducerea cu 10 ore a pregătirii, ore care se consideră parcurse prin programa universitară la facultăţile de drept.  Prin urmare, pregătirea avocaţilor la intrarea în profesia de mediator se rezumă la 5 ore de aplicaţii practice (jocuri de rol pentru dezvoltarea abilităţilor ca mediatori) ce pot fi făcute în cabinetul unui coleg avocat, declarat ca centru de formare şi practică în mediere. O altă modificare a legii în Italia prevede ca în mediere părţile pot intra DOAR însoţite de avocaţi, dacă obiectul disputei poate fi dedus judecăţii instanţei. Este un regres considerabil în ce priveşte promovarea medierii şi o diminuare a statutului mediatorului ca şi profesionist, a afirmat reprezentantul Italiei la World Mediation Summit, Madrid 2014.

Deşi obligaţia de informare prealabilă a fost declarată neconstituţională în România, suntem încă un model de bună practică prin calitatea formării, accesul nediscriminatoriu în profesie şi facilităţile oferite de instanţă celor care apelează la mediere. Totuşi, este nevoie de susţinere publică pentru mediere pentru a depăşi lipsa de informaţii la nivelul justiţiabililor cu privire la mediere şi slabă încredere a profesiilor juridice în mediator.

Spania este la început de drum în dezvoltarea unui sistem normativ şi instituţional care să susţină medierea. Legea privind medierea a fost adoptată în Spania abia în martie 2014, însă partea bună este că au inclus deja şi mediul academic în pregătirea mediatorilor. Au fost prezentate exemple din Madrid şi din Valencia de colaborare între furnizorii de formare care asigură formarea interactivă a abilităţilor practice şi universităţi care asigură formarea teoretică a mediatorilor. Pregătirea mediatorilor acceptată prin lege în Spania este de minim 120 de ore. Şi în Spania modelul de organizare a profesiei este prin centre de formare şi de practică (serviciile de mediere sunt oferite sub umbrela centrului care a şi format mediatorii).

  1. Ce concluzii aţi tras, ca reprezentant al Consiliului de Mediere, în urma acestui eveniment internaţional?

Participarea la un astfel de eveniment îţi oferă accesul rapid la înformaţii despre situaţia medierii în alte ţări, îţi oferă prilejul de a stabili relaţii de colaborare cu mediatori din ţări unde poate vei avea în viitor nevoie să lucrezi (mediere transfrontalieră), într-o era în care gândim şi acţionăm din ce în ce mai mult la nivel global.

Este interesant să auzi cum mediatori din diferite ţări se confruntă cu problemele pe care le-ai întâmpinat sau le întâmpini încă şi în propria ta ţară. De la cei cu mai multă experienţă poţi prelua posibile soluţii la problemele tale, iar pentru cei cu mai puţină experienţă poţi deveni la rândul tău un model şi poţi oferi soluţii de depăşire a problemelor cu care se confruntă.

În acelaşi timp, indiferent de experienţa acumulată, există noi provocări cărora încercăm cu toţii să le facem faţă. Un exemplu este medierea on-line. Pare un lucru simplu să desfăşori medierea on-line, dar mediatori cu multă experienţă refuză încă intrarea în mediul virtual pentru a conduce o mediere. Este posibil în era Internetului să rămâi în afara medierii conduse on-line? Poate da, poate nu. Răspunsul îl vom afla probabil la urmatoarele astfel de manifestări internaţionale.

Sigur este faptul că şi Consiliul de Mediere trebuie să se pregătească pentru medierea on-line, pentru depăşirea „graniţelor” în organizarea procedurii de mediere şi pentru promovarea colaborării dintre mediatorii din România ţi din alte ţări. Primii paşi i-am făcut deja prin colaborarea la organizarea şi desfăşurarea acestui eveniment.

 

Interviu realizat de Clubmediatori.ro

 

Adauga un comentariu


Despre noi

Asociatia profesionala Colegiul Mediatorilor a luat fiinta in anul 2009, ca urmare a initiativei a noua mediatori autorizati, interesati sa se asocieze pentru a-si reprezenta mai bine interesele la nivel profesional mai mult…

Marca si operator de date

Marca: M 2012 00806

Infiintare si cont bancar

Asociatia profesională COLEGIUL MEDIATORILOR, cu sediul în Bucuresti, str. Stănileşti, nr. 4-6, sector 1, înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor cu nr. 153/12.01.2010, cod de înregistrare fiscala nr. 26470839.

Hotarare judecatoreasca pronuntata in 14.12.2009 in dosar nr. 43442/299/2009

IBAN: RO58 BTRL 0480 1205 R876 63XX, Banca Transilvania, Agenţia 1 Mai.

 

Colegiul Mediatorilor © 2017  Toate drepturile rezervate. Termeni de utlizare