Marieta Avram, candidat la alegerile pentru Consiliul de Mediere: “indiscutabil, este dificilă autoguvernarea unei profesii liberale”

Publicat de
|

Marieta AvramRedactor MediereNet.ro: De ce doriţi să candidaţi pentru o funcţie în Consiliul de Mediere?

Marieta Avram: Din acelaşi motiv pentru care cred că doreşte fiecare mediator care şi-a depus candidatura: din bunele intenţii şi din dorinţa de a sprijini viitorul Consiliu de Mediere. În ceea ce mă priveşte,(şi multi colegi si prietenii m-au întrebat de ce mă implic în aceasta chestiune sau „Ce nevoie aş mai avea eu de o funcţie?”), vreau să spun eu n-am o nevoie personală, pentru ca am foarte multe activităţi pe care le desfăşor, dar gândesc că poate medierea ca instituţie are nevoie de mine. Asta vor decide însă cei care vor vota.

RM: Ce vă recomandă pentru un post în Consiliul de Mediere?

M.A.: Cred ca o experienţă managerială, dobândită în funcţii pe care le-am deţinut în sectorul public şi privat până acum. Din CV-ul meu rezultă că am lucrat ca director general în Ministerul Justiţiei, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sunt la al doilea mandat de prodecan al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti (ca instituţii publice), iar în sectorul privat am fost director juridic într-o bancă de prestigiu. În prezent, ca avocat şi senior partner într-o firmă de avocatură cunosc avatarurile pieţei profesiilor liberale. Cred ca sunt funcţii şi activităţi pe care le-am îndeplinit cu bine, în care am dobândit o experienţa managerială, profesională şi de viaţă, pe care pot sa o transfer la nivelul Consiliului de Mediere, în interesul corpului profesional al mediatorilor.

RM: Cum evaluaţi activitatea foştilor membri ai Consiliului de Mediere?

M.A.: Medierea este într-o etapă dificilă acum, de criză instituţională şi de imagine, dar cred că sunt mai mulţi factori care au concurat în acest sens. Nu sunt omul care „să arunce cu pietre”, pentru că este totuşi o profesie nouă şi, indiscutabil, este dificilă autoguvernarea unei profesii liberale. Cu siguranţă, s-au săvârşit lucruri bune, dar şi erori sau stângăcii. De fapt, e vorba de un concurs de împrejurări, iar cele două decizii ale Curtii Constitutionale sunt, cred, în principal, cele care au generat această şituatie dificilă, în care se află medierea. Iar dacă vorbim de decizii ale Curţii Constituţionale şi de dispoziţii legale, aici ştim cu toţii că atunci când se face un text de lege, nu îl face un singur om. A căuta „ţapi ispăşitori” nu serveşte la nimic. Până la urmă legea e adoptată de Parlament. Se fac propuneri, sunt dezbateri, uneori textele sunt mai inspirate, alteori mai putin inspirate şi, din punctul ăsta de vedere, am o experienţa legislativă destul de bogată în spate, ca şi profesor şi membru în diverse comisii de elaborare a codurilor şi altor legi, ca să înţeleg ce se întâmplă când se produc derapaje la nivel legislativ şi unele texte sunt declarate neconstitutionale. Prin urmare, cred că au facut tot ce le-a stat în putinţă sa făcă şi cât s-au priceput. Au fost şi lucruri bune şi lucruri mai puţin bune. Evaluarea trebuie sa o facem obiectiv, nu cu patimă. Mai multă atenţie şi mai multă responsabilitate la nivel instituţional, în decizii, acţiuni şi politici publice, sunt însă de dorit şi binevenite.

RM: Ce indemnizaţie credeţi că ar trebui să primească membrii Consiliului de Mediere?

M.A.: Cred că, teoretic, ar trebui să primească o indemnizaţie cât de cât motivantă, care să reflecte responsabilitatea pe care o au, ca funcţie de demnitate, într-un organism de inters public, pentru că, totuşi, un mandat de 4 ani implică un efort constant şi serios, poate chiar renunţarea de către unii dintre noi la alte activităţi publice sau private (de exemplu, dacă voi fi aleasă, voi demisiona din funcţia de prodecan). A nu privi aşa lucrurile, ar însemna a nu lua în serios această funcţie, care presupune efort şi responsabilitate. Pe de altă parte, practic şi realist vorbind, ţinând seama de perioada destul de critică prin care trece medierea şi piaţa serviciilor liberale, în general, indemnizaţia trebuie să fie rezonabilă, chiar modestă, sub standardul pe care ar trebui să-l aibă ca remuneraţie un membru al Consiliului de Mediere. Atâta timp cât, după deciziile Curţii Constitutionale percepţia este aceea a unui declin al profesiei, iar corpul mediatorilor o duce destul de greu, trebuie să se ţină seama de faptul că aceste remuneratii vin din contribuţiile membrilor corpului profesional, n-au de unde să vină din altă parte. Şi sunt multe alte lucruri de făcut mult mai importante, decât remuneraţia, în viitorul imediat.

RM: Ce aţi făcut până acum pentru mediere şi pentru mediatorii din Romania?

M.A.: Cu medierea am o legatură afectivă, de când eram în Ministerul Justiţiei. Am iniţiat la momentul respectiv şi am lucrat efectiv la primul proiect de lege privind medierea în Romania (este vorba de proiectul din anul 2000 care a stat la baza actualei legi, lege care a avut o gestaţie şi o naştere destul de grea, abia în 2006). După ce m-am autorizat ca mediator (şi asta s-a intamplat anul trecut, în aprilie 2014), am facut tot ce mi-a stat în putinţă să sprijin atât activitatea la nivelul Asociaţiei Profesionale „Colegiul Mediatorilor”, unde am candidat si am succedat doamnei Anca Ciuca (faţă de care am o deosebită admiraţie şi prietenie), având în vedere regula democratică pe care o avem la nivelul asociaţiei a unui mandat limitat de 2 ani. Mai departe, ca presedintă a Colegiului Mediatorilor am participat la lucrările Comisiei Consultative şi m-am axat pe aspectele legate de corelarea Legii 192/2006 cu decizia Curtii Constitutionale (pentru că era „oul fierbinte” şi domeniul meu de expertiză). Ce am facut? La nivelul Colegiului am elaborat propunerile din partea Colegiului Mediatorilor, pe care le-am transmis Consiliului de Mediere, inclusiv punctul de vedere cu observaţii critice la proiectul acestuia din urmă, apoi am susţinut în Comisia Consultativa tezele modificarii Legii 192/2006. Cred ca am reuşit, împreună ceilalţi colegi ai altor asociaţii, să coagulam un punct de vedere unitar, în condiţiile în care am constatat că erau foarte multe propuneri şi proiecte de modificare a legii, multe divergente. În grupul de lucru al Comisiei Consultative am lucrat la propunerile de modificare a legii şi, mai mult decat atat, am ţinut permanent legătura cu Ministerul Justitiei. Am reuşit la un moment dat să avem mai multe întâlniri „tripartite”: ministerul, reprezentanţi ai Comisiei Consultative (domnul Marin Pădeanu, ca preşedinte la momentul respectiv, şi colega mea Fănuţa Lişman), reprezentanţi ai Consiliului de Mediere (dl. Zeno Suştac). Cred că am reuşit să deschidem nişte porţi de comunicare instituţională, iar nu doar la nivel individual, şi să ajungem în faţa Ministerului Justiţiei, împreună, Consiliul de Mediere si Comisia Consultativă, să avem un limbaj comun şi să transmitem un mesaj unitar şi coerent acestuia, ca iniţiator al modificării Legii 192/2006. Important este că acest canal de comunicare instituţională este în continuare deschis şi, după alegeri, poate fi valorificat. Asemenea dialoguri instituţionale trebuie să fie reluate sau, după caz,realizate în continuare de noul Consiliu de Mediere cu foarte multe alte instituţii.

RM: Ce aveţi de gând să faceţi pentru mediatori, în situaţia în care aceştia vă vor acorda votul?

M.A.: În primul rând, ca membru al Consiliului de Mediere, va trebui sa fac tot ceea ce pot după priceperea mea, în funcţie de obiectivele pe care şi le va fixa viitorul Consiliu de Mediere, ca acesta sa functioneze bine. Consiliul de Mediere este un organ colegial, o instituţie! Eu nu pot sa spun şi să promit: „ Eu vreau sa fac!” sau „O să fac asta!”. Dar, ca membru al Consiliului de Mediere, o sa sustin proiectele acestuia, strategiile în interesul mediatorilor, încercand sa facem din Consiliul de Mediere o instituţie care să ia decizii şi corecte şi rapide (pentru că sunt oportunităti pe care trebuie sa le valorifici; uneori, dăca pierzi momentul potrivit, mai greu reuşeşti să realizezi mai târziu ceea ce ţi-ai propus), adică o instituţie care sa funcţioneze cât mai bine în interesul corpului profesional. Cred că în actualul cadru instituţional trebuie realizată şi o întărire a activităţii Comisiei Consultative (pentru ca au fost şituaţii în care lucrurile nu mergeau bine şi nu se ajungea la o viziune unitară, de principiu, nici măcar la nivelul Comisiei Consultative, care, la rândul ei, să se reflecte la nivelul Consiliului de Mediere). În cadrul unei profesii, a avea doua organisme (Comisia Consultativa si Consiliul de Mediere) care să acţioneze divergent nu este de bun augur. De asemenea, la nivelul Comisiei Consultative trebuie evitat orice conflict de interese, încât voinţa colectivă a corpului profesional să se formeze autonom de voinţa la nivelul Consiliului de Mediere. În declaraţia de intenţie ca şi candidat am spus că, dacă voi fi aleasă în Consiliul de Mediere îmi voi da demisia din funcţia de preşedintă a Colegiului Mediatorilor şi nu voi mai reprezenta asociaţia în Comisia Consultativă.

RM: Cum vă caracterizați ca și mediator?

M.A.: Eu sunt în primul rând onestă cu mine însămi şi la fel şi cu cei cărora mă adresez. Ca mediator nu am o experienţă profesională propriu-zisă, având în vedere că abia anul trecut m-am autorizat ca şi mediator. Cred şi eu, ca fiecare dintre noi, că am toate calităţile de mediator şi sper ca, în perspectivă, profesia de mediator să evolueze, să-şi găsească în sine raţiunea de a fi, în aşa fel încat să se creeze o piaţă a medierii, iar mediatorii să îşi poată exercita profesia ca atare. Când spun profesie, vreau sa spun nu doar sa faci medierea ca o activitate secundară în raport cu alte profesii, ci, in timp, să se ajungă acolo ca, eu însămi (şi sper într-un viitor cât mai apropiat), să pot sa mă implic tot mai mult în mediere, ca profesie, adică în mod sistematic, iar nu doar sporadic. Acest lucru depinde foarte mult, şi cred ca asta este foarte important pentru noi în viitorul imediat, de ceea ce facem ca să instituim o piaţă a medierii. A crea însă o piaţă a medierii înseamnă în primul rând a identifica nevoile reale, interne ale oamenilor pentru mediere, iar, în funcţie de aceste nevoi, să încercăm să vedem care sunt serviciile concrete şi cât mai diversificate pe care mediatorii le pot presta. Din punctul ăsta de vedere, eu am constatat că, spre deosebire de alte legi care reglementeaza profesii nou înfiintate (executorii judecatoreşti sau practicienii în insolvenţă), în Legea Medierii noi nu avem detaliate serviciile pe care le pot presta mediatorii. S-a creat imaginea ca este vorba numai „procedura de mediere” legată print-un „cordon ombilical” de procedurile instanţelor de judecată. Or, cred că mediatorii pot presta o gamă mult mai largă, mai diversificată de servicii care ar trebui să se regăsească, poate nu neapărat la nivelul legii, dar cel putin în viitorul statut al mediatorului. Cu timpul, întâlnindu-se nevoia reală a oamenilor cu serviciile pe care mediatorii le pot presta, putem sa vorbim de o piaţă veritabilă a medierii. Eu sunt optimistă, dar şi realistă: ştiu că nu este deloc uşor, dar, în timp, prin efort comun, cred că se va realiza acest lucru.

Material initial publicat aici: http://www.medierenet.ro/2015/02/15/marieta-avram-candidat-la-alegerile-pentru-consiliul-de-mediere-indiscutabil-este-dificila-autoguvernarea-unei-profesii-liberale

 

Adauga un comentariu


Despre noi

Asociatia profesionala Colegiul Mediatorilor a luat fiinta in anul 2009, ca urmare a initiativei a noua mediatori autorizati, interesati sa se asocieze pentru a-si reprezenta mai bine interesele la nivel profesional mai mult…

Marca si operator de date

Marca: M 2012 00806

Infiintare si cont bancar

Asociatia profesională COLEGIUL MEDIATORILOR, cu sediul în Bucuresti, str. Stănileşti, nr. 4-6, sector 1, înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor cu nr. 153/12.01.2010, cod de înregistrare fiscala nr. 26470839.

Hotarare judecatoreasca pronuntata in 14.12.2009 in dosar nr. 43442/299/2009

IBAN: RO58 BTRL 0480 1205 R876 63XX, Banca Transilvania, Agenţia 1 Mai.

 

Colegiul Mediatorilor © 2017  Toate drepturile rezervate. Termeni de utlizare