Ion Dedu, o evolutie remarcabila

Publicat de
|

Ion DeduIon Dedu reprezinta un exemplu formidabil pentru modul in care un om inteligent si cu forta de munca a reusit sa creasca in acesti ani ai tranzitiei de la pozitia de simplu electrician la cea de intelectual si deschizator de noi drumuri, jurist, lider de sindicat si patronat, numarandu-se printre primii care au contribuit la recunoasterea importantei medierii in Romania.

D’ale tineretii valuri…
Cecilia Caragea: Pentru inceput, care este, pe scurt, traseul dumneavoastra personal?
Ion Dedu: Pana in 1990 am lucrat la Grivita Rosie, unde am infiintat sindicatul de acolo. Apoi, in 1991, am infiintat o intreprindere mica, pe baza Legii nr. 31, pe care ulterior am transformat-o intr-un SRL… Mi-am continuat traseul, implicandu-ma in miscarea patronala, participand activ, in calitate de vicepresedinte al Uniunii Nationale a Patronatelor din Romania, la toata legislatia patronala. Imi aduc aminte ca, in momentul cand s-a format CES-ul, Consiliul Economic Social al Romaniei, am intrat in Comisia de Munca si Mediere. Consiliul Economic Social are in componenta sa mai multe comisii de dialog social. Actualmente, eu sunt presedintele Patronatului de Comert, Turism, Industrie si Servicii si sunt vicepresedintele Patronatului Uniunii Nationale a Patronatelor cu Capital Privat din Romania, care este o confederatie de nivel national, reprezentativa. In calitatea mea de lider patronal, am participat la fondarea Patronatului Roman si, in mod special, la crearea Uniunii Nationale a Patronatelor cu capital privat.

Cecilia Caragea: Dar inainte de ’89?
Ion Dedu: Imi aduc aminte, cu placere, ca am plecat de foarte de jos, ca electrician la Grivita Rosie, dupa care am ajuns, tot in vremea comunismului, un fel de sef de grupa, coordonator de grupa la aprovizionare. Am lucrat foarte mult timp in aprovizionare. Coordonam intreaga echipa de aprovizionare si gestionare pe electrice si electronice. Lucram in birou cu doamna Elena Garba. Doamna Elena Garba era sotia lui Nicu Garba, care era loctiitorul politic al lui Homusteanu, Ministrul Securitatii Statului pe vremea lui Ceausescu. Atunci a avut loc o intamplare care avea sa conteze mai tarziu. Fiind tinerel si nestiind cum se pune problema, mi-am permis sa-i zic directorului comercial, cu care eram foarte bun prieten, ca nu ma duc la o intalnire cu Ceausescu, dupa care, evident, am fost chemat de securistul uzinei. Spre norocul meu, am fost salvat de directorul meu, care a spus ca nu am zis ca nu vreau sa ma duc, ci ca nu ma duc ca ma doare capul, lucru pe care il spusesem si eu atunci cand am fost intrebat. Si asta fara sa vorbim unul cu altul! Asa am fost salvat! Numai ca acest eveniment a fost tinut minte de salariatii uzinei Grivita Rosie, care erau in numar de 3.000 pe atunci, si – imediat dupa Revolutie – am fost unul dintre liderii de sindicat ai Grivitei Rosii. Nu stiam nimic despre viata capitalista, decat ce invatasem la scoala, dar am ajuns vicepresedinte al sindicatului de la Grivita Rosie. Dupa un timp, am plecat mecanic-sef la Cooperativa Blanari. Nu am avut alt loc de munca decat in Grivita Rosie si dupa aceea mecanic-sef la Cooperativa Blanari. In 1991, am infiintat o intreprindere mica, impreuna cu fostul director comercial de acolo.
In tot acest timp am invatat foarte mult si mi-a placut sa invat. Imediat dupa Revolutie, am facut si Facultatea de Drept, aveam nevoie foarte mare de studii juridice, eu fiind lider de patronat si trebuia sa pot sa fiu un partener de dialog egal cu ceilalti.

Vis de antreprenor
Cecilia Caragea: Cum de ati infiintat asa de repede dupa Revolutie o intreprindere privata?
Ion Dedu: Imi aduc aminte ca am participat la o sedinta cu Petre Roman, care era prim-ministrul Guvernului Romaniei, unde – din cauza emotiei – nu am fost capabil sa scot doua vorbe. Atunci s-a dat o hotarare, daca mi-aduc bine aminte, referitor la Legea 12 din 1990. Acea lege a fost startul vietii mele de capitalist. Atunci m-am dus la banca, impreuna cu fostul meu director comercial, eu am luat 100.000 de lei si directorul tot 100.000 de lei si am inceput sa cumparam calorifere electrice de la Targu Mures, dupa care noi le vindeam in Bucuresti cu factura, cu chitanta, cu tot, lucrand cat se poate de corect. Asa am inceput. Apoi, am avut iarasi o sansa, cand am reusit sa fim printre primele firme din Romania care au vandut televizoare color in rate. Si, am vandut televizoare Thomas, daca va mai amintiti dumneavoastra acele televizoare… Pe vremea Lui Ceausescu, nu existau televizoare color in Romania. Un colaborator al meu mi-a oferit o sansa, lucra cu Electronica, aducea piese electronice, treaba lui de unde le aducea, le dadea la Electronica, si cum Electronica intrase deja in stadiul acela de falimentare, n-avea bani sa-i plateasca piesele si-i platea in televizoare. Eu le vindeam in magazinul asta, pe care acum l-am transformat in sala de curs, si le vindeam in rate cu pretul stabilit in dolari. Era o chestiune de pionierat. Mi-aduc aminte ca nimeni nu vindea in rate, si le vindeam pe decretul vechi al lui Ceausescu, numai ca vindeam si catre Ministerul de Interne si Ministerul Apararii. In contract, puneam in dolari, erau contractele in dolari si plata se facea in lei, la cursul zilei, timp de sase luni. Toti de la minister spuneau ca nu se poate semna un asemenea contract. Am fost la Ciumara – Dumnezeu sa-l ierte! -, care era ministrul finantelor. Si Ciumara a avut atunci o expresie foarte clara: Si de ce nu se poate? Mi-aduc aminte foarte clar de acest de ce nu?, si-apoi de vreo trei ori a zis: Ia sa se poata! Fiind lider de patronat, intram foarte usor la ministri, peste tot. Si, intr-adevar, s-a putut, s-a schimbat ceea ce trebuia schimbat si ne-au dat voie sa facem treaba asta. Am amintiri foarte placute de-a lungul vietii…  Am avut un traseu destul de lung pana am ajuns in mediere.
Imi amintesc de perioada de inceput in care am fost mecanic-sef la Cooperativa Blanari. Acolo am vrut… sa desfiintez cooperatia mestesugareasca! Am vrut sa desfiintez cooperatia mestesugareasca conform Constitutiei de atunci. Atunci, asa cum e legislatia si astazi, erau doua tipuri de proprietate: publica si privata. Iar eu am spus ca nu exista proprietate cooperatista atat timp cat o ia statul. Intre timp, m-au convins altii sa-mi vad de treaba, sa nu-mi bag nasul in astfel de lucruri, si nu m-am mai ocupat de asta, mi-am urmat propriul traseu, cu o activitate comerciala foarte grea.
Cine invidiaza comerciantii nu stie ce vorbeste! A fost o perioada in care era practic imposibil sa faci bani mai multi decat sa supravietuiesti, asta daca voiai sa fii cat de cat corect, ca – daca voiam sa fur – astazi probabil ca eram si eu milionar. Insa, ca sa fii cat de cat corect, aproape tot ce faceai se ducea odata cu inflatia, pentru ca am fost o tara care, la un moment dat, aveam peste 200% inflatie. Ce insemna asta? Cumparai ceva cu un pret, il vindeai cu un adaos de 20-25%, hai sa zicem 30%, si, pana seara, pretul crestea la en gros cu mai mult decat il vindeai tu. Tu plateai pe cei 30% impozite si cand te duceai sa cumperi din nou marfa… vedeai explozia preturilor! A fost o perioada foarte grea, eu nu-i invidiez pe comercianti nici astazi!

Rolul statului in sprijinirea micilor intreprinzatori… elvetieni
Cecilia Caragea: Inteleg ca ati renuntat definitiv la comert…
Ion Dedu: Nu vreau sa mai aud de comert! Va spun sincer, aveam controale de la toate institutiile statului. Ulterior au inceput sa mai scada, dar, la inceputuri, pe vremea Politiei Economice, care avea atributii de control, controlau intruna. Pe urma, veneau controale sanitar-veterinare, Sanepid-ul etc. Unii intrau, altii ieseau, unii intrau, altii ieseau. A fost o perioada foarte grea.
In 1995, am fost la Geneva, ca reprezentant al patronatelor din Romania, si acolo am avut o satisfactie foarte mare, intrucat am obtinut sa vedem cum evolueaza controalele in Elvetia. Vreau sa stiti ca in Elvetia, de exemplu, am intrebat un vanzator de clatite, care, intr-un chiosc, cat jumatatea biroului in care ne aflam acum, facea clatite si l-am intrebat: Domnule, nu te supara pe mine, cat impozit platesti dumneata statului elvetian? Raspunsul a fost uluitor: Eu, sa platesc? Statul elvetian zice bogdaproste sa-mi asigur existenta, ca nu-l cost! Toata evidenta mea sta in acest caiet, pe care trebuie sa-l prezint la orice organ de control, contine toata marfa care intra si marfa care pleaca. Si nu-mi ia absolut nici un ban pentru tot ceea ce fac. Conditia este sa lucrez corect, ca ei sa stie la finalul anului, sa spuna ca asta a fost ajutorul de la stat. Adica partea de impozit care ar fi trebuit platita era considerata ajutor de la stat. Iar controalele se efectuau foarte elegant, in sensul ca veneau inspectorii la agentii economici in control si, daca gaseau nereguli, intocmeau un proces-verbal si scriau acolo, pe puncte, dand termene clare de rezolvare a problemelor: peste o luna de zile, venim sa vedem daca s-au corectat lucrurile. Daca lucrurile se corectau asa cum era stabilit in indrumarea agentului de control, totul era OK, agentul economic nu era amendat. Daca apareau altele noi, se intocmea alt proces-verbal. Puteau sa vina luna de luna in control, pana nu mai aveau ce sa-ti gaseasca. Daca insa iti gaseau ceva ce nu ai facut la solicitarea lor, atunci te amendau. Ei dadeau solutia, ca specialisti. Acolo, intr-adevar, e indrumare si control!

Mentalitati si… praguri de impozitare
Cecilia Caragea: Si in privinta impozitelor nu l-ati intrebat cum stau lucrurile?
Ion Dedu: Impozitele plecau de la o anumita suma. Ce suma? Nu as putea sa va spun exact. Dar – pana la acea suma – lucrurile erau simple. Problema se punea asa: Domnule, cat a facut omul asta profit, care e diferenta intre incasari si plati? Cat a facut profit? Atatia bani… Cat ar fi trebuit sa plateasca impozit? Se calcula suma si se considera acea suma ajutor pentru agentul economic a carui cifra de afaceri era sub un anumit prag. Si il lasau pe om sa traiasca. Vreau sa stiti ca un neamt, dupa intrarea noastra in Uniunea Europeana, a tinut un speach extraordinar. Mi-aduc aminte ca a fost cineva de la televiziune, de la OTV parca, care nu intelegea deloc de ce neamtul ne spunea ceea ce ne spunea, pentru ca, vizavi de patronate, spunea ca suntem extremisti in privinta comerciantilor. Povestea ca Germania s-a dezvoltat foarte mult cu astfel de politica de ajutor pentru agentii economici. Pentru ca astfel pot sa traiasca si agentii economici mici sau foarte mici. Dar si statul traieste din aceasta economie! Si mi-aduc aminte exemplul pe care l-a dat neamtul… A fost un exemplu genial! Era vorba de un vanzator de gogosi, un exemplu asemanator celui precedent cu clatitele de care v-am vorbit. Zicea asa: Haideti sa ne gandim la un agent economic care face gogosi. Omul asta investeste 100 de marci, cum era pe atunci, si seara castiga 130 de marci. Nu ii cer nimic – ca stat – pentru cele 30 de marci. Ce va face el cu cele 130 de marci? Va plati 100 de marci inapoi la furnizor, poate va da 103 marci la furnizor, si de diferenta se duce si cumpara de mancare pentru copii, cumpara imbracaminte pentru sotie, cumpara… ce mai cumpara. Pai, in momentul asta, el a platit TVA pentru stat, asa ca il las in pace sa creasca, nu ma iau de el, cu conditia, tot la fel, sa arate clar ceea ce a facut. El a platit TVA la stat cand a cumparat paine, ciorapi, imi aduc aminte ca expresia neamtului a fost sa cumpere chiloti la sotie… Iar comentariul acelui individ de la OTV, care era foarte indignat, suna cam asa: Cum, domnule, dumneavoastra incurajati aceasta specula? Dumneavoastra sunteti foarte extremist! – asa i-a spus neamtul reporterului OTV. Nu va dati seama ca daca sunt mai multi cei care seara aduna cat pot face ei dintr-un capital mic si cumpara de-ale casei, avand grija sa mearga si business-ul in continuare, toti astia platesc TVA?! Pentru ca TVA-ul este impozitul pe care il opreste orice stat civilizat. Or, daca il pui sa plateasca tot felul de taxe… De exemplu, daca a facut 130 de lei, zici – ca stat – sa-i iei taxe, adica, din 30 de lei, sa-i iei 16% impozit si 16% dividende… Pai, l-ai nenorocit pe omul ala care a facut 130 de lei la finalul unei zile! Din ce-si mai cumpara paine, din ce-si mai cumpara ciorapi sau mai stiu eu ce?! Toate aceste lucruri sunt extraordinar de bune si cred ca ar fi cazul sa invatam si noi ca nu este normal sa distrugem agentii economici! Dintr-o mie de agenti economici mici, daca se lanseaza 2-3 si ajung sa fie mari, e un castig colosal pentru stat!

Cecilia Caragea: Intr-adevar, la noi, taxele reprezinta – cred – o problema reala pentru orice antreprenor. Sunt multe, mari si in crestere. Patronatele ce cred cu privire la aceasta problema? La noi cum se plaseaza taxele fata de alte tari?
Ion Dedu: Sunt foarte mari! Cred ca sunt mult prea mari! Discutam cu cineva aseara, cu finii mei, care sunt romani, dar sunt stabiliti in Franta, au venit in tara si aseara m-au vizitat. TVA-ul la ei este 19,6%, respectiv 5,5% si 2,1%. La ei, evaziunea fiscala e rau vazuta si nu iti permiti sa faci evaziune fiscala. Dar pe astia mici, statul ii lasa sa se dezvolte si ii indruma. Statul va trebui sa duca politici de crestere a celor mici si de urmarire a celor mari. Pai, in loc sa urmarim evaziunea fiscala la granita, in loc sa urmarim evaziunea paradisurilor fiscale, noi il urmarim pe nenea ala care a vandut o scobitoare fara casa de marcat! Legea noastra asa este: ai vandut un pachet de scobitori si nu l-ai trecut prin casa de marcat? 80 de milioane amenda si inchiderea firmei! Pai, daca asta este masura de incurajare… Si sa va spun ceva! Pe-astia ii amendeaza, pe cei mici, nu pe cei mari, cei mari au, la randul lor, oameni care ii ajuta sa nu-i mai amendeze. Lucrurile astea m-au facut pe mine sa nu mai vreau macar sa aud de comert si de prestari servicii in anumite domenii…

Drum lung si frumos. Destinatie: Medierea
Cecilia Caragea: Dar cum ati ajuns la mediere?
Ion Dedu: Un moment important in aceasta privinta l-a constituit intrarea in greva a celor de la Ministerul Sanatatii si de la Ministerul Invatamantului, pe cand era in vigoare Legea 168 a conflictelor de munca, conform careia orice intreprindere sau societate comerciala care dorea sa intre in greva pe diverse motive nu putea sa faca acest lucru decat daca trecea pe la Comisia de Munca si Mediere a CES-ului, comisie din care – la acea vreme – faceam si eu parte. Pe vremea aceea inca nu intelesesem exact ce inseamna sa mediezi, asa incat noi ne comportam mai degraba ca judecatori sau arbitri. Acest lucru s-a vazut atunci foarte clar, mai ales ca eram monitorizati si de Uniunea Europeana. Denumirea comisiei a fost schimbata in Munca si Politici Sociale si, in 2006, am fost trimis la cursuri. Asa am ajuns eu sa urmez cursurile Pro Medierea in 2007, cursuri dintr-un program PHARE. Intrand in lumea medierii, mi-am dat seama ca exista, din 2006, Legea 192, o lege imperfecta. Asa mi-am cunoscut si colegii, pe Mihai Munteanu, pe Zeno Sustac, asa am cunoscut-o si pe Alina Gorghiu. Cu porniri oarecum revolutionare am zis: Aceasta lege nu e buna, nu functioneaza, nu putem sa lucram cu aceasta lege. Asta ne-a unit foarte rapid intr-o relatie de prietenie. Imi aduc aminte ca, impreuna cu Mihai Munteanu, Zeno Sustac, Claudiu Ignat si altii, am abordat-o pe Alina Gorghiu cu propunerile noastre de modificari legislative. Neavand timp, ne-a propus sa mergem la Ciuta, la Vulcanii Noroiosi, unde Partidul Liberal se intalnea sa discute diferite probleme. Atat Alina Gorghiu, cat si Bogdan Olteanu, care era presedintele Camerei Deputatilor pe acea vreme, au stat cu noi pana noaptea tarziu, dupa 3 noaptea, sa lucram pe modificarile Legii 370 din 2009. Asa a luat nastere prima modificare. Am sustinut aceste modificari in Comisia Juridica…  La o intrebare, daca mi-aduc bine aminte pusa de catre Toni Grebla in Comisia Juridica, daca suntem capabili sa asiguram intregul proces al medierii cu mediatorii pe care-i avem, va spun sincer ca mi-a fost teama sa spun da, am spus nu, si bine a fost, pentru ca a mai trecut ceva timp pana noi am reusit sa implementam si sa cream mediatori care sa poata fi capabili sa acopere asa cum trebuie intreaga tara. Cam acesta a fost traseul meu in mediere. Dupa aceea, am inceput sa predau… mediere, anterior urmand cursuri cu foarte multi formatori straini din Marea Britanie, din Statele Unite ale Americii, din Belgia, din Franta, cursuri care cred ca m-au ajutat foarte mult in ideea de a continua sa dau din ce am invatat si altora.

Medierea in conflictele colective
Cecilia Caragea: Care sunt insa obiectivele noi pe care le urmariti acum?
Ion Dedu: Urmatorul conflict in care noi ne vom specializa va fi cu siguranta conflictul colectiv. Imi pare bine ca s-a inteles de catre Ministerul Muncii ca avem un personal foarte bine calificat, acela de mediator al conflictelor, si ca ei ar trebui sa determine prin lege atat angajatii, cat si angajatorii si reprezentantii angajatorilor sa-si aleaga mediatori de pe tabloul mediatorilor de la Consiliul de Mediere. Au inteles acest lucru, iar acum, cand se vor forma mediatorii conflictelor colective de munca, angajatii si angajatorii vor putea solicita din tabloul mediatorilor un numar de mediatori pe care sa-i acrediteze Ministerul Muncii pentru conflictele colective. Vedeti dumneavoastra, aici este o cu totul si cu totul alta psihologie, conflictul interuman fata de conflictul colectiv. Psihologia este alta atunci cand nu tu personal esti in conflict, ci altii pe care tu ii reprezinti. Si atunci e normal ca va trebui sa functioneze acel stil de mediere evaluativ acolo unde mediatorul trebuie sa fie specializat in natura conflictului in diverse domenii, ori in domeniul in care exista conflictul, ori in domeniul juridic. Si atunci noi vom avea posibilitatea sa apelam si la acest stil de mediere evaluativ, pe care sa-l folosim in conflictele colective, de aceea trebuie cursuri acreditate de Ministerul Muncii. La Torino se va face o scolarizare pentru specialistii in conflictele colective de munca. Va spun ca un om care a participat de foarte multe ori in cadrul dialogului social in conflicte colective, intre patronate si sindicate, ca este cu totul alta psihologie, este cu totul alt demers pe care trebuie sa-l faca liderii de patronat, liderii de sindicat, de care mediatorul trebuie sa stie. Mediatorul trebuie sa cunoasca aceste demersuri care se fac atat in procedura de negociere, inclusiv de mediere (negocierea asistata), cat si in procedurile de dupa sau inainte. Exista aceste proceduri de dialog intre liderii de sindicat si liderii de patronat si, daca ele ar fi asistate de un mediator, impartial, confidential, ar fi exceptional, iar conflictele colective s-ar aplana din fasa. Mai avem pana acolo…

Cecilia Caragea: Pana acum nu au fost solicitari in aceasta zona?
Ion Dedu: Nu, pentru ca nu s-a creat acest Oficiu de Mediere si Arbitraj care e prevazut in Legea 62. Abia astept sa se termine cu perioada de concedii si sa facem un protocol cu Ministerul Muncii. Am discutat deja cu doamna ministru Doina Pana, dansa a fost total de acord sa facem un protocol intre Ministerul Muncii si Consiliul de Mediere, in asa fel incat sa putem conlucra pe aceste conflicte colective. Nu se poate ca intr-o societate sa lucreze unul hais si altul cea. E bine ca Ministerul Muncii a inteles, e bine ca in Ministerul Muncii sunt oameni capabili, e bine ca vom colabora foarte strans pe aceste conflicte colective. Acum, prin bunavointa unui coleg de-al nostru de la Iasi, un om extraordinar, am reusit sa punem in COR, in Codul Ocupatiilor din Romania, profesia de arbitru. Toate acestea se vor lega la un moment dat in acel Oficiu de Mediere si Arbitraj, deci arbitrii nu vor mai fi doar absolventi de Drept, ci vor intra in aceasta profesie oameni care vor avea studii de arbitraj, prin furnizori de formare autorizati, care sa poata preda arbitrajul, in asa fel incat societatile comerciale care vor apela la arbitraj sa fie intr-adevar arbitrate de persoane competente.

Medierea in conflictele politice
Cecilia Caragea: In istoria asta zbuciumata a tranzitiei noastre de 23 de ani, v-ati gandit vreodata la un anume moment la un anume eveniment pe care l-ati fi putut media?
Ion Dedu: De foarte multe ori, m-am gandit la diverse momente pe care le-am fi putut media. Poate e o utopie ceea ce spun, dar ar fi bine ca toti decidentii politicii, toti parlamentarii, toti guvernantii sa aiba anumite cursuri de mediatori, sa aiba anumite cursuri de comunicare, in asa fel incat ei sa poata efectiv intelege ca un mediator ii ajuta foarte mult si ca orice fel de orgoliu poate fi invins prin comunicare si dialog. Daca vom intelege chestiunea asta, vom avea si noi decidenti politici care se vor duela in campanii electorale, doar pana la alegeri, iar dupa alegeri vor intelege ca trebuie sa respecte regulile jocului. Noi trebuie sa respectam o functie a statului roman, care, odata ocupata, trebuie respectata si de cei care au votat, si de cei care nu au votat persoana respectiva. Trebuie sa intelegem ca noi ocupam doar temporar o functie si este o greseala sa gandesti ca nu mai exista altcineva care poate sa te ajute, sa-ti deschida ochii de a vedea lucrurile si dintr-o alta perspectiva. Orice poate fi mediat. Noi acum vom face o prima specialiazare a mediatorului, si anume in conflictul colectiv, dupa aceea poate fi conflictul politic, dupa aceea poate fi conflictul diplomatic, dupa aceea poate fi conflictul international, intre state, conflicte intre armate, medieri pe care Statele Unite ale Americii si  Canada le fac de foarte mult timp, cu foarte mult succes. Deci se pot face enorm de multe lucruri, conditia este sa vrei asta.

Cecilia Caragea: Tocmai citeam ca niste mediatori belgieni au fost invitati sa aplaneze o serie de conflicte politice…
Ion Dedu: Da, se practica, sigur ca da. Cred ca noi mai avem de inteles cate ceva. Un program economic adoptat de un decident politic, inceput cu un partid anume, ar trebui obligatoriu continuat de celalalt partid. La fiecare decizie politica si economica ar trebui sa participe si Opozitia si sa se vada ce e bine sau ce e rau si sa se mearga in continuare cu un program odata adoptat; noi incepem poduri, sosele sau autostrazi cu un decident politic, vine celalalt si decide ca n-a fost nimic bun din ce a facut predecesorul sau, uitati-va ca din 1990 si pana acum tot asa se intampla. Un mediator ar fi foarte bun, si noi chiar avem mediatori de clasa – probabil ca sunt si mediatori mai putin competenti, ca nu exista profesie in care sa nu fie, ca nu se poate padure fara uscaturi. La fel si la noi. Dar avem si profesionisti.
Sa stiti ca atunci cand oamenii sunt suparati, cand sunt nervosi, intotdeauna iau sensul negativ al cuvintelor, al frazei, e foarte importanta tonalitatea cu care discutam, felul in care discutam. Vreau sa stiti ca extraordinar de bine ar fi ca medierea sa fie aplicata si in problemele politice, chiar intre partide si intre membrii partidelor respective, chiar intre partidul de guvernamant si partidul de opozitie. Ar fi bine… Dar, asa cum v-am spus, asta poate fi considerata o utopie de-a mea.

Romania – o societate conflictuala?
Cecilia Caragea: Se poate vorbi in Romania de o cultura conflictuala?
Ion Dedu: In mod cert, da! Noi, romanii, si nu numai noi, oamenii, in general, trebuie sa inteleaga ca e bine sa trecem de la o cultura conflictuala la o cultura a dialogului. Cultura conflictuala nu ajuta nimanui. De cand predau cursuri de mediator, si am predat, zic eu, la peste 1.500 de oameni, vreau sa stiti ca am ajuns la concluzia ca… oamenii sunt minunati! Oamenii, luati in ansamblul lor, sunt minunati. Nu exista relatii fara un interes. Nu exista! Urmariti orice fel de relatie umana si veti vedea ca exista un interes. Daca acest interes ar fi dublat de o comunicare adecvata, de dialog, de intelegere a fiecaruia, a punctului de vedere al celuilalt, ar fi minunat. Numai ca noi ramanem tot oameni, indiferent de ce functii ocupam, cu defectele si slabiciunile noastre. Si atunci avem nevoie de un mediator neutru si impartial, pentru ca atunci cand unul o ia razna si incepe sa inteleaga sensul negativ al cuvintelor, al frazelor, mediatorul sa poata interveni, sa linisteasca lucrurile si sa dirijeze in continuare orice discutie spre dialog. Eu sunt unul dintre cei care cred cu tarie ca razboaiele ar trebui sa inceteze pe toata planeta. Sunt convins ca oamenii nu inteleg ceea ce vor unii de la ceilalti, si ar putea comunica mult mai bine unii cu altii. Dar am incredere in aceasta… utopie, cum am incredere in mediere. Intotdeauna am fost un om al dialogului si un om care si-a regasit locul in mediere sau mai bine zis si-a gasit locul intr-o profesie in care dialogul sta la baza comunicarii sau dialogul si comunicarea stau la baza relatiei umane.

Cecilia Caragea: Stiu ca sustineti si cursuri de formare de mediatori…
Ion Dedu: Inainte de toate, as vrea sa va spun de o greseala facuta de legiuitor. Ministerul Muncii nu si-a dat seama si trecuse intreg CNFPA, Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor, la Ministerul Invatamantului. Intr-o discutie cu doamna ministru Doina Pana si cu colaboratorii domniei sale, i-am adus la cunostinta gravitatea acestui lucru – acela de a trece Autoritatea Nationala de Formare Profesionala a Adultilor doar la Ministerul Invatamantului. Sunt cateva tipuri de competente, competente didactice si pedagogice, care trebuie sa apartina in organizare de Ministerul Invatamantului, dar sunt si competentele andragogice. Andragogia este o stiinta de formare profesionala a adultilor. Avem deci si competentele andragogice, care sunt de competenta Ministerului Muncii. Aceste doua ministere nu puteau fi despartite in aceasta privinta. Sunt unii oameni cu anumite cunostinte si anumite informatii despre anumite domenii si altii care pun in practica domeniile respective. Sunt lucruri diferite, care cer abilitati si competente diferite. Astfel, se trecuse intreg CNFPA-ul la Ministerul Invatamantului fara sa se realizeze ca practic formarea profesionala a adultilor se face din experienta oamenilor care sunt deja pe piata muncii, adica prin acea andragogie definita mai sus, prin acea stiinta de formare profesionala a adultilor. Doamna ministru Doina Pana si guvernul actual au luat masurile care se impun si au reusit acum sa treaca, din nou, atat la Ministerul Invatamantului, cat si la Ministerul Munciil, ANC-ul, fostul Consiliu National de Formare Profesionala a Adultilor. Ce vreau sa va mai spun este ca pentru a fi formator in mediere esti obligat sa indeplinesti conditia de a fi formator, competentele profesiei de formator, ti-o da CNFPA, actualmente ANC. Ca sa poti sa predai despre o profesie, nu poti sa o faci fara s-o cunosti din practica. Nu predai o profesie doar din informatii teoretice. Cand vine vorba de practica, ce predai? Si atunci e normal ca trebuie sa respecti si conditiile impuse de Consiliul de Mediere, autoritatea care reglementeaza practica medierii in Romania. In acest moment, conditiile Consiliului de Mediere sunt: trei ani de vechime ca mediator si cel putin 25 de medieri pentru a deveni formator debutant. Trebuie asadar sa ai diploma de formator de la CNPFA si autoritatea Consiliului de Mediere, care sa-ti recunoasca cei trei ani de vechime ca mediator si 25 de medieri, sa ai ce spune colegilor pe care vrei sa-i faci mediatori. Altfel ce le-ai putea spune?! Mai nimic!

Ce inseamna sa fii un bun mediator
Cecilia Caragea: Cine sunt cei care vor sa urmeze aceste cursuri, dorind sa devina mediatori? Ati putea vorbi de un profil al acestora, de un numitor comun? Ce calitati sunt necesare ca sa devii un bun mediator?
Ion Dedu: In primul rand, trebuie sa iubesti oamenii. In al doilea rand, acel om care doreste sa devina mediator va trebui sa renunte la orgolii. Orgoliile sunt cele mai mari defecte umane. Apoi, este necesar sa ai studii superioare. Fara studii superioare nu ai dreptul legal, desi pentru mine nu ar fi un impediment lipsa studiilor superioare, daca legea ar permite. Dar legea pretinde clar studii superioare. Apoi, vreau sa stiti ca nu trebuie sa ai o anumita profesie. Mediatorul este specialist in conflicte, conflictele sunt… umane, indiferent de domeniu. Adica, poti sa fii absolvent de Drept, si acolo sunt conflicte, poti sa fii absolvent de Medicina, si acolo sunt conflicte, de orice universitate tehnica, si in aceste domenii sunt conflicte. Mediatorul trebuie sa fie specialist in conflicte. Poti media absolut orice, cu conditia sa iubesti oamenii, si sa poti sa ramai neutru si impartial. Medierea nu este o profesie juridica, cum au considerat probabil cei care s-au gandit la acea initiativa legislativa conform careia avocatii, notarii, juristii ar putea fi mediatori de drept. In instanta, un avocat, un judecator sau un jurist lucreaza pe drepturile legale ale cetateanului si cauta sa-i apere drepturile legale din punctul de vedere al justitiei statale, pe cand un mediator lucreaza doar prin dialog si comunicare pe drepturi de care partile pot dispune, chiar daca legea da unuia sau altuia un drept, partile pot dispune daca accepta sau nu. Asadar, fara sa incalce legea, partile pot sa dispuna conform vointei lor comune. De exemplu, sa spunem ca eu am un conflict cu dumneavoastra pe o proprietate si intre noi am montat un gard, si cu eu am intrat vreo 2-3 metri pe proprietatea dumneavoastra. Dupa ani de zile observati. Din punct de vedere legal, dupa cativa ani, 2-3 de proces, dumneavoastra veti castiga cu siguranta, pentru ca e normal sa castigati, dar nici judecatorul nu poate sa va dea dreptate imediat, ca eu o sa invoc cine stie ce, voi invoca cine stie ce intelegeri intre parintii nostri, expertize etc… Si atunci, judecatorul, ca sa dea o decizie dreapta, tot amana si tot amana, pana la vreo doi ani. Admitem ca nu e nimic de verificat si dumneavoastra veti castiga, dar dupa doi ani si… cu ce costuri! Pe cand la mediere, dumneavoastra puteti foarte usor sa renuntati sau sa acceptati ca eu sa va dau in alta parte teren, sa va platesc etc… Daca partile se inteleg fara sa incalce legea, pot ajunge la o solutie. Mai precis, ca sa fie clar pentru toata lumea, medierea functioneaza in orice partile pot dispune. Daca trebuie sa intervina o alta autoritate sau altcineva, nu mai functioneaza. Spre exemplu, nu se pot media actele autoritatii statului, nu se poate media TVA-ul, o amenda, fie ea de orice fel, aceea se contesta in instanta. Deci orice partile pot dispune se poate media. Evident, in limitele legii.

Cecilia Caragea: Revenind la profilul celor care vor sa devina mediatori, ati intalnit multi jurnalisti care sa urmeze aceste cursuri?
Ion Dedu: Acesta este un lucru care ma bucura enorm, deoarece mass-media este un judecator al societatii, care ar fi bine sa ramana neutru si impartial si ar trebui sa spuna efectiv adevarul si sa dea informatii corecte pe piata. Jurnalistilor care urmeaza cursurile de mediator li se va parea foarte greu sa rupa o declaratie din context si sa aduca la cunostinta publicului lor doar ceea ce le place, doar ceea ce considera ca le creeaza rating sau le aduce cititori.

Amintiri despre… mediere
Cecilia Caragea: Vedeti cumva o apropiere intre mediere, care este un concept modern, din ce am discutat pana acum, si modalitatile traditionale de impaciuire? Va intreb deoarece stiu preoti care au urmat cursuri de mediere…
Ion Dedu: Imi place foarte mult ideea ca preotii sa urmeze cursurile de mediatori. Preotul, daca stie sa fie neutru si impartial, incearca sa medieze, dar si sa-i impace pe oameni… Insa mediatorul nu are rolul de a impaca oamenii, ci de a negocia, de a discuta conflictul, nu de a impaca. Preotul are in plus aceasta calitate, aceasta dorinta pe care si-o transforma in scop, aceea de a-i impaca pe oameni. Daca vrei sa-i impaci pe oameni pe diverse conflicte, poti s-o faci. Daca sentimentele lor sunt alterate, poti sa aduci lucrurile in asa fel incat sa-i impaci. Cu multa truda…  Rostul medierii nu merge atat de departe, este doar acela de a rezolva conflictele. Dar un preot poate merge mai departe… Ce poate sa faca un preot? Poate, in parohia lui, sa caute sa faca pace, sa caute sa stie anumite metode pe care sa le foloseasca pentru impacarea celor din parohia lui. Asta in limita in care se poate…

Cecilia Caragea: Dumneavoastra va mai amintiti de prima mediere?
Ion Dedu: Prima mediere a fost prin 2008 si a fost intre o doamna ceva mai in varsta si o firma de la care isi cumparase mobilier. Dupa ce muncitorii de la magazinul respectiv i-au montat mobilierul cumparat, imediat dupa ce acestia au plecat, aceasta a cazut si i-a facut zob tot ce era imprejur… Femeia a facut un raport catre Protectia Consumatorului si in felul acesta am avut si o mediere trimisa de Protectia Consumatorului. Medierea nu a durat foarte mult, au ajuns rapid la o intelegere, respectiva firma dandu-i niste despagubiri doamnei. Cel mai greu a fost nu cuantumul despagubirilor, ci cu formularea prinsa in acord. Atunci am cazut de acord ca firma plateste, nu pentru faptul ca ar fi vinovata in proportie de suta la suta de pagube, peretele fiind, in opinia lor, necorespunzator, ci pentru a pastra relatiile bune cu clienta lor. A fost o mediere rezolvata cu eleganta, in care toata lumea a fost multumita.

Cecilia Caragea: Ati mediat si parti care doreau sa divorteze?
Ion Dedu: Vreau sa va spun ca am fost impreuna cu o colega, Ioana Manaila, mediatorul primului divort din Romania care s-a rezolvat printr-un acord de mediere,  in anul 2009. Exista si in arhiva de la Ministerul Justitiei. Un divort cu partaj, incredintare minor, stabilire domiciliu copil etc… Atunci era vorba de incredintare minor, spre deosebire de astazi cand vorbim de exercitarea autoritatii parintesti asupra copilului, termen care schimba radical vechiul termen de incredintare a minorului. Si in acest divort lucrurile au decurs foarte bine, am avut foarte mult de lucru. Am stat cam 5 ore la fiecare intalnire, ulterior am invatat si noi, mediatorii, sa mai reducem timpul unei sedinte si sa marim numarul de sedinte, cu avantaje si dezavantaje, pentru ca atunci cand oamenii incep sa oboseasca dialogand, incep sa si cedeze in momentul dialogului si atunci isi gasesc mai usor solutiile de compromis pe care sa le accepte, decat daca le dai doar cate o ora si jumatate de timp in care sa-si medieze conflictul. Deci si medierea acestui divort m-a satisfacut foarte mult, intrucat partile au convenit, chiar daca destul de greu, dar au convenit si asupra partajului si asupra programului de educare a copilului si a incredintarii, inclusiv asupra vizitelor tatalui. Pana la urma s-a gasit solutia, am intocmit acordul, am mers in instanta, iar acordul a fost acceptat de instanta. Am avut si sansa unei judecatoare foarte deschise, care a inteles foarte bine, inca din 2009, cum se rezolva astfel de cazuri prin mediere si a acceptat divortul, asa cum a fost stipulat in acordul de mediere.

Cecilia Caragea: Cate medieri ati avut pana acum?
Ion Dedu: Peste 250 de medieri. Vreau sa spun ca satisfactia pe care ti-o da incheierea unui acord de mediere este extraordinara. Va spuneam ca eu cred ca printre calitatile necesare unui mediator este sa iubeasca oamenii si, obligatoriu, sa fie impartial. Sa stiti ca e foarte greu sa fii impartial. Este fantastic de greu. De asta si spun: avem foarte multi avocati, care cred ca pot face medieri, insa pot doar cei care au aceasta calitate de a ramane impartiali, desi antrenamentul lor este de a fi partinitori.

Cecilia Caragea: Din atat de multe medieri, aveti una care v-a dat o satisfactie deosebita?
Ion Dedu: Imi amintesc acum de o mediere: a venit un cetatean care era in conflict cu sora si cu mama lui pe o succesiune. Ce se intamplase? Amandoi venisera cu avocatii la mediere. Pe vremea cand ambii parinti traiau, acestia au vandut fetei un apartament in Bucuresti. Dupa ce tatal a murit, au venit la succesiune. In momentul acela, ei se certau pe faptul ca, in opinia baiatului, in masa succesorala trebuia trecut si apartamentul, dar in opinia mamei si a fetei nu trebuia trecut. A fost o discutie extraordinar de complicata si o disputa intre cei doi avocati, un avocat tanar, foarte competent, si un avocat cam de varsta mea, dar foarte incompetent. De ce spun asta? Pentru ca termenul pe care l-a folosit a fost: Domnule mediator, va rog sa treceti si apartamentul in masa succesorala de dinainte de deces! am spus: Poftim?! Ce inseamna asta?! Cum vine masa succesorala de dinainte de deces?! Era cumva vorba de averea mortului, care pe vremea aceea era viu?! Despre ce vorbim?! Dupa care i-am pus o intrebare mamei, spunandu-i: Doamna, va rog sa fiti sincera, aici totul e confidential, va rog sa-mi spuneti sincer daca ati luat bani pe apartamentul pe care l-ati vandut fetei sau nu? Oricum, trecem in acord doar daca doriti sa trecem, daca nu, nu trecem. Femeia, foarte deschisa, s-a uitat in ochii mei, am simtit-o ca ma minte, nu era in atributul meu sa vad daca minte sau nu, eu trebuia sa o iau ca atare: Da, domnule mediator, am luat banii! Moment in care baiatul s-a uitat la mama lui si i-a spus: Cum, mama, mie mi-ai spus o viata ca nu ai luat nici un ban si acum…? La momentul acela, m-am adresat avocatului baiatului si i-am spus: Domnule avocat, va rog sa fiti sincer, cum sunt si eu cu dumneavoastra, si sa-mi spuneti, in aceasta situatie, cu aceasta declaratie a doamnei, ce sanse ii dati clientului dumneavoastra? La care avocatul, foarte deschis, a zis: Sincer, nici una! In aceasta situatie, am zis: Mai tinem apartamentul in masa succesorala!?, si acesta a fost primul lucru pe care l-am lamurit cu privire la masa succesorala. Au inceput sa spuna despre averea de la tara, despre casa de la tara, despre tot ce aveau ei, la care doamna a spus: Domnule mediator, pot sa va rog ceva? Da! Poate sa ramana intreaga masa succesorala baiatului? Fiica era si ea de acord. Dar baiatul a remarcat ca toata masa succesorala nu face cat apartamentul care ii revenise surorii lui. Numai ca mama a reactionat la aceasta interventie a baiatului si a spus: Domnule mediator, va mai rog ceva!Retineti ca femeia avea peste 90 de ani, era foarte batrana, se vedea ca este deosebit de afectata de acest conflict… Domnule mediator, averea mea, cu care eu raman acum, fara masa succesorala pe care o trecem la baiat, poate sa ramana tot baiatului? Da, doamna, sigur ca da! In aceaste conditii, dati-mi voie sa chem un notar! Spre norocul meu, colaborez foarte bine cu o doamna notar cu experienta – ii sfatuiesc pe toti mediatorii sa aiba o relatie de colaborare foarte buna cel putin cu un notar – care a venit imediat si am incheiat un acord de mediere in care si averea mamei a fost trecuta catre baiat, cu acceptul ambilor frati. In momentul acesta, a fost un lucru extraordinar, oamenii s-au imbratisat si au plecat toti trei. Iata o mediere care mi-a creat o mare multumire sufleteasca, fiind vorba de un conflict intre doi frati si mama lor.

De la o cultura conflictuala la o cultura a dialogului
Cecilia Caragea: As vrea sa incheiem acest amplu interviu intrebandu-va despre eforturile dumneavoastra de a promova medierea.
Ion Dedu: Caut permanent sa determin juristii patronatelor si juristii firmelor sa inceapa sa introduca drept clauze in contractele lor comerciale medierea. Au inceput bancile sa faca treaba asta, apoi au inceput si foarte multe alte firme sa faca acest lucru, sa introduca clauza de mediere inainte de instanta de judecata. Pe masura ce timpul va trece, aceste lucruri se vor multiplica. Acum ramane sa livram servicii de calitate, ca, atunci cand cineva vine la mediere si apeleaza la un mediator, acesta sa stie ce are de facut. Cred ca am inceput cu totii sa intelegem ca medierea este o cale geniala de rezolvare a disputelor umane, a conflictelor umane. E mai usor sa dialogam decat sa ne spunem cuvinte urate, care nu fac decat sa loveasca si sa doara. Oricine va spune un cuvant urat va supara, va afecta sub aspect psihic si va crea un dezechilibru energetic. E pacat de Dumnezeu sa nu cautam sa dialogam, asa cum ii invatam noi pe cursantii nostri sa dialogheze, adica fara sa foloseasca cuvinte cu vibratii negative. Ii invatam sa foloseasca cuvinte cu vibratii pozitive. Sunt cateva cuvinte care schimba mintile oamenilor. Cateva exemple? Te rog frumos! Va multumesc foarte mult! Iarta-ma! In situatia ca dumneavoastra circulati cu masina si nu ati dat prioritate unei alte masini si ati scos mana pe geam cerandu-va scuze printr-un gest al mainii, ce credeti ca se intampla? I-ati schimbat gandurile celuilalt, care astfel nu s-a mai enervat. Va ciocniti intamplator cu cineva pe trotuar, v-a lovit destul de tare cu umarul, dar isi cere scuze: Va rog sa ma scuzati, am gresit! Ce se intampla? V-ati schimbat imediat acea stare de enervare, acel prim impuls de revolta. Iata de ce e buna medierea, pentru ca invata oamenii sa gandeasca altfel, pentru ca invata oamenii sa simta altfel. Pentru asta e buna medierea! Eu zic ca merita azi poporul roman o astfel de etapa, sa treaca de la o cultura conflictuala la alta de dialog.

Cecilia Caragea: Cred ca asta poate sa fie o foarte buna concluzie pentru interviul nostru. Un indemn de care cred ca societatea noastra are mare nevoie: Sa trecem de la o cultura conflictuala la una pentru dialog. (Cecilia Caragea)

Sursa: http://www.daciccool.ro/oameni/oameni-de-langa-tine/6143-ion-dedu-o-evolutie-remarcabila

Adauga un comentariu


Despre noi

Asociatia profesionala Colegiul Mediatorilor a luat fiinta in anul 2009, ca urmare a initiativei a noua mediatori autorizati, interesati sa se asocieze pentru a-si reprezenta mai bine interesele la nivel profesional mai mult…

Marca si operator de date

Marca: M 2012 00806

Infiintare si cont bancar

Asociatia profesională COLEGIUL MEDIATORILOR, cu sediul în Bucuresti, str. Stănileşti, nr. 4-6, sector 1, înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor cu nr. 153/12.01.2010, cod de înregistrare fiscala nr. 26470839.

Hotarare judecatoreasca pronuntata in 14.12.2009 in dosar nr. 43442/299/2009

IBAN: RO58 BTRL 0480 1205 R876 63XX, Banca Transilvania, Agenţia 1 Mai.

 

Colegiul Mediatorilor © 2017  Toate drepturile rezervate. Termeni de utlizare